TATĂL, aşa cum v-am spus,E tânăr şi n-are barbă ca de urs,E Sfânt, cum n-ai mai văzut pe pământ,Un chip luminat, cu plete albe, purtate-n vânt!E TATĂL Nostru, şi-al tuturor,Părintele Nostru, şi-al nevăzutelor,Că mult mi-e drag, să-l mai revăd,De m-ar primi, să-l rog, să-l văd!Acum vă las şi trec la somn ...Cine ştie, poate, revin c-un alt episod,Când m-oi scula, şi nu mai dorm,Mă pun pe scris, că singură m-am înscris,În acest mare, maraton!
duminică, 4 septembrie 2016
Părintele Nostru – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – IV –
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu