PRIMUL GHIOCEL

Primul ghiocel,

Firav clopoţel,

Răsărit-ai chel,

Cât-un degeţel.

Primul ghiocel,

Capul şi-l arată,

În zăpadă mititel,

Şi cu faţa şifonată.

Primul ghiocel,

Alb-e mic de fel,

În pădure-i un pitic,

E floarea majestic.

Primul ghiocel,

Primu’ firicel,

O floare de zece,

Care se întrece,

De-o fi vremea rece,

Una mică de-oi culege,

E privit, afară-i rege,

S-a grăbit aşa să plece,

Ofilindu-se, s-o trece,

De Martie, la ora zece,

Trei petale desfăcute,

Stau aşa să strănute.

Primul ghiocel,

De zăpadă-acoperit,

Vesel voinicel,

S-a lăsat oferit.

Legătura de mijloc,

De la şnur, la boboc,

Lasă-te purtat pe loc,

Până n-oi mai fi deloc.

Din buchet şi zboară,

O mică petală ...

Floare-n primăvară,

Culeasă cu migală.

Deasă şi măruntă,

O pădure te salută,

Clopoţel din zăpadă,

Peste neaua blândă,

Că-i de modă veche,

Vestitor fără pereche,

Se deschide a-l vedea,

Peste tot în ţara mea.

Lumânare-n soare,

S-a pus, pe cărare,

Prinţ, fără hotare,

A ieşit din crusta tare,

Cu o faţă zâmbitoare,

Într-o zi de sărbătoare,

E-ndrăgit de-o fată care,

L-a primit cu-o sărutare,

Din dragoste, şi-o felicitare!

Suzi Mirea