Eu
sunt cel adormit,
Care
s-a trezit …
Din
lunga amorţeală,
Din negura vrăjeală!
A oblindelor străine,
Ce se plimbă pe la mine,
Prin ţărişoara mea ...
Un *peşte
cu o stea*!
Acesta-i calificativul,
Pus de el, califul ...
Că bogăţiile noastre,
Au zburat spre zări albastre!
De la bravii noştri munţi,
Ce nu-s deloc cărunţi,
Doar cu aur, înveşmântaţi,
Că-i doar *lanţul din Carpaţi*!
Şi
strămoşii ne tot cer, _
Să
fim noi, cei din cer,
S-o
iubim pe mama Gaia,
Soarele,
ceaţa precum ploaia!
Ne
hrăneşte şi ne-ajută,
Să
ne ridicăm din această brută,
Pâlcă
neagră de covor …
Aşternută
de secole, ca un maior!
Pe
Pământ să nu mai fie,
Războaie
şi-n bătălie …
Om
să plece, om să vină,
Ca
soldatul cel din mină!
Şi
pe plaiul românesc,
Om
la om să nu; cerşesc,
România-i
vatra noastră,
În
*Stea de Diamant* să crească!
Autor Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu