miercuri, 1 martie 2017

PRIMUL GHIOCEL



Primul ghiocel,
Firav clopoţel,
Răsărit-ai chel,
Cât-un degeţel.

Primul ghiocel,
Capul şi-l arată,
În zăpadă mititel,
Şi cu faţa şifonată.

Primul ghiocel,
Alb-e mic de fel,
În pădure-i un pitic,
E floarea majestic.

Primul ghiocel,
Primu firicel,
O floare de zece,
Care se întrece,

De-o fi vremea rece,
Una mică de-oi culege,
E privit, afară-i rege,
S-a grăbit aşa să plece,

Ofilindu-se, s-o trece,
De Martie, la ora zece,
Trei petale desfăcute,
Stau aşa să strănute.

Primul ghiocel,
De zăpadă-acoperit,
Vesel voinicel,
S-a lăsat oferit.

Legătura de mijloc,
De la şnur, la boboc,
Lasă-te purtat pe loc,
Până n-oi mai fi deloc.

Din buchet şi zboară,
O mică petală ...
Floare-n primăvară,
Culeasă cu migală.

Deasă şi măruntă,
O pădure te salută,
Clopoţel din zăpadă,
Peste neaua blândă,

Că-i de modă veche,
Vestitor fără pereche,
Se deschide a-l vedea,
Peste tot în ţara mea.

Lumânare-n soare,
S-a pus, pe cărare,
Prinţ, fără hotare,
A ieşit din crusta tare,

Cu o faţă zâmbitoare,
Într-o zi de sărbătoare,
E-ndrăgit de-o fată care,
L-a primit cu-o sărutare,

Din dragoste, şi-o felicitare!

Suzi Mirea



sâmbătă, 25 februarie 2017

Dumnezeu Există


Viaţa nu-i făcută a fi trăită doar prin vile şi maşini de lux. Cum ar fi, să fii o persoană publică şi să nu poţi să te plimbi în parcul, în care ai copilărit. 

Mie-mi place să merg printre oameni normali ca mine, să vizitez locurile dragi mie, şi să nu fiu îngrădită de o imagine obscură. Aceste vremuri care le trăim, sunt de-o importanţă maximă în dezvoltarea personală, şi luat de bun augur, acea documentaţie care, rezonează cel mai bine cu fiecare dintre voi. 

Am timp destul pentru toate ce-mi doresc, importantă acum şi numai acum, este desăvârşirea, să lucrăm cu noi, să dăm mai multă importanţă "Duhului Sfânt" care sălăşluieşte în noi, şi care l-am dat uitării 12.000 de ani,(sau poate mai mult)  aşa cum spun Lemurienii – Înalţii Preoţi din Lemuria de altădată ... şi care au reuşit să se înalţe în a  5-a dimensiune, – dacă ei au putut ... De ce n-am reuşi şi noi? ... răspunsul şi-l dă fiecare în parte ...

Dumnezeu Este ... şi cred cu tărie acest lucru ... pentru că, dacă se află în tine, ca prezenţa "Duhului Sfânt" ... atunci cum n-ar exista Dumnezeu?, n-are nicio relevanţă!

Am scris aceasta, deoarece ştiu că sunt persoane care încă îşi mai pun întrebarea, dacă există Dumnezeu, şi unde-ar fi? Că ei nu îl văd … nu-i rău nimic în asta, aş spune că chiar e bine, începutul este prin a-şi pune întrebări ... după care vin şi răspunsurile, numai atenţi să fim la mesajele care ne inundă pagina, mintea, samd ... sincronicităţi ...

Dumnezeu Există, şi locuieşte în fiecare dintre noi, şi-n tot Universul!
Dumnezeu Există, chiar acum îţi bate-n uşă ... ... ...

Suzi M. 

sâmbătă, 17 decembrie 2016

ALBUL FULGILOR DE NEA


Albul fulgilor de nea,
Din cer stele tot venea …
Porţi deschise lacrimi varsă,
Prin zăpadă urme lasă ...

Albul fulgilor de nea,
Din văzduh se tot cernea,
Un copil mai culegea,
 Fulgii, în pălmuţe se topea.

Albul fulgilor de nea,
Pe omul de zăpadă ningea,
Un fular pictat uşor,
În roua de seară a stelelor.

Albul fulgilor de nea,
Un cer albastru nu era,
Doar mişcări prin aer sunt,
De steluţe duse, de vânt!

Albul fulgilor de nea,
Pe solul cald se topea,
Trei copii în deal urcară,
Pe-o sanie-n jos coboară.

Pe covor de stele, noi călcăm,
În Albul fulgilor de nea, visăm,
Iarna de sărbători ne adunăm,
 Poveşti de amintiri, depănăm. 

Gânduri bune pentru anul ce vine,
Trecutul de-acum, e-o amintire,
Tot timpul suntem în desăvârşire!
Cum sania alunecă fără cai de pe coline,
Aşa-i şi viaţa, ia-o aşa cum vine …, ….!

Te poţi ridica, cu tot ce ai în tine,
Fără lacrimi şi suspine …
O voce-acum îmi spune:
Viaţa-i desfăsurată prin albume,
Sau prin micile filme …
Prin telefon, sau aparate de firme!

Peisaje şi munţi de zăpadă,
Pe sub deal şi peste stradă,
O noapte, o îngheaţă toată,
Alunecăm şi nu-i prima dată.

O Iarnă-n promenadă,
În toată ţara-i aşezată,
În Albul fulgilor de zăpadă,
Aşternută-n colţuri în livadă.

Cade fulgul de prin brad,
Când pe glob l-am aşezat,
O luminiţă, apărută-n sat,
Din astre s-a aplecat –
Vestind naşterea unui Împărat.

De-acum se ştie, şi stiţi şi voi,
Cel ce a călcat printre noi,
Un Mesia veşnic luminos,
În trup şi suflet, E Iisus Christos!

 Suzi Mirea


sâmbătă, 17 septembrie 2016

Doar petale …


Doar petalele plutesc,
Le învârt, le ameţesc,
Vânt de primăVară,
Pe flori le doboară!

Doar petale se regăsesc,
Plecate-n univers ceresc,
Iar grădini, curăţate,
De flori vii, parfumate!

Doar petale mici pe jos,
Ating un sol, uşor ...
Când se scutură un nor,
În petale mii, venite-n zbor!

Din petale! Doar coboară!
Dăruite de natură ...
Iar prin cer, de pe-afară,
Pe pământ se află, iară!

Doar petale-acum şi mor,
Prin vântul, cel călător,
Doar petalele din vară,

Urcă-n zbor, colorând din nou –
Un cer pictat de micul curcubeu!


Autor Suzi Mirea



duminică, 11 septembrie 2016

Dumnezeu ne iubeşte – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – V –


Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, în egală măsură,
A venit vremea, să ne trezim la adevărata făptură,
Ce zace-n noi, de mii de ani, ... tot ne rotim ...
Când prin cer, când, pe acest pământ, cel iubim,
Dar visul nostru este măreţ, să nu-l dezamăgim,
Să ne iubim mai mult fiinţa, ... şi s-o trezim ...
La viaţa noastră cea adevărată, până nu murim!


Sfârşit



duminică, 4 septembrie 2016

Părintele Nostru – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – IV –


TATĂL, aşa cum v-am spus,
E tânăr şi n-are barbă ca de urs,
E Sfânt, cum n-ai mai văzut pe pământ,
Un chip luminat, cu plete albe, purtate-n vânt!

E TATĂL Nostru, şi-al tuturor,
Părintele Nostru, şi-al nevăzutelor,
Că mult mi-e drag, să-l mai revăd,
De m-ar primi, să-l rog, să-l văd!

Acum vă las şi trec la somn ...
Cine ştie, poate, revin c-un alt episod,
Când m-oi scula, şi nu mai dorm,
Mă pun pe scris, că singură m-am înscris,
În acest mare, maraton!





miercuri, 24 august 2016

Am fost Acasă, şi-am colindat – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – III –


Toată viaţa, mă simţeam departe de Dumnezeu,
Până când, mi-a apărut în visul meu ...
C-o faţă sfântă, şi nu e greu, să-l recunoşti,
O viaţă aşteptându-l, descris prin multele poveşti.

Ochii mei ca două stele, au văzut, au atins,
Tot nevăzutul, şi o mirare, m-a cuprins ...
Cum de, şi-a arătat adevărata faţă,
Mie, ce nu-ndrăznesc, ai face faţă ...

M-a cuprins aşa, o mare bucurie,
La calmul ce-l avea pe faţă, sincer să fie,
O privelişte frumoasă, ca-ntr-o împărăţie,
Unde ar putea să fie? la Tata cu multă iubire.

Am fost Acasă la El, şi-am colindat ...
Vă las acum, voi reveni, să nu cad în păcat,
Că vremuri bune, şi calde se anunţă,
Lumină, Pace, din această poezie micuţă!

joi, 4 august 2016

Cum ajungi la Tatăl de sus – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – II –


Numai prin Iisus, ajungi la Tatăl de sus,
Prin revelaţie, aşa mi-i s-a spus ...
Şi aceasta, azi, nu-i un secret ...
De vreme ce-e scris şi-n testament.

Cu toţii ne rugăm! ... grabnic să vină ...
Ca Dumnezeu să ne scoată din această ruină,
Ce singuri ne-am clădit-o, din vremuri apuse,
Ridică-ţi inima! O vorbă din soare coborâse.

Dumnezeu e bun şi darnic în toate,
De vrei să te avânţi în libertate,
Urmează-mi paşii, şi n-ai să regreţi,
Sau te mulţumeşti, cu alte peceţi ...

Un bun maestru, e un maestru,
Avem şi aici, pe pământ terestru,
Doar să ceri, Domnului din cer,
Sfintei Treimi, prin al tău înger!

Voi continua cu acest ... mister,
Cum ajungi la Tatăl, dacă şi vrem,
O unică ocazie se-întrevede, şi avem,
La răscruce de drumuri, omul e-etern!



marți, 26 iulie 2016

Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ...


De curând m-am decis, să mă descriu,
Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ...
Prin voinţa divină a Lui Dumnezeu,
De a mă ridica în prezenţa, EuLui meu.

În Paraclisul Maicii Domnului, am insistat,
Chiar dacă nu ştiam că-i adevărat ...
Din cerul ce, totul se cronometrează,
Ce faci în această viaţă? Inima-ţi vibrează?

Cu toată elita Domnului, îngerească,
Prin gândul meu, să poposească ...

Nu credeam nimic din toate, astea,
Mirarea mi-a fost, cât de mare-i, oastea
Lui Dumnezeu, şi-a cerului albastru,
Ce ne privesc de secole, milenii, la un astru
Numit Pământ, planeta liberului cuvânt!

Mai sunt şi altele, de adăugat ...
Acum, vă las cu bine, că s-a înnoptat,
Şi mâine de-o fi, aşa senin, pe-afară,
Voi continua cu-o altă poezie, în finală –

Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ...
Acum, în aceste timpuri, să mă descriu!


Pe curând!



vineri, 8 iulie 2016

„DOR NEBUN”


O, de-ai şti să vii, la poarta mea,
Tu „dor nebun”, ascultă-mi inima,
Şi vino! Când te chem, acum,
Călător să fii, prin al meu drum.

De-ai şti să cobori, în inima mea,
C-un „dor nebun”, aşa te vrea,
Rămâi o dar, nu pleca curând,
Iubirea sacră, din tine izvorând...

În floare albastră, de mult uitată.
Nu te-ndepărta, mi-e dor, de-o soartă,
Ce nu apare, şi se lasă, căutată,
Iubire sacră! Hai vino, de îndată!

Te-am regăsit, sunt şi tare fericit!
De-acum, nu mai sunt umbrit,
Pe „dor nebun”, tot căutând,
Ţi-i se scurse viaţa, la amor visând!


Autor Suzi Mirea



marți, 31 mai 2016

MAI STAI UN PIC!


Mai stai un pic! Şi nu pleca!
O vorbă să-ţi mai spun,
Acum eşti trist şi nu claca,
Pe când cuvântul, e nebun!

Mai stai un pic! Totu-i ameţitor,
În viaţa asta, e-atât de uşor!
Să-ţi spun cuvinte de amor,
Pe la urechi şoptindu-ţi, trecător.

Mai stai un pic! Nu te-ncrunta!
Că vremea-i bună spre slava ta,
Ne-apropiarăm într-un sfârşit,
Flăcările în iubire, s-au contopit!


Autor Suzi Mirea



vineri, 29 aprilie 2016

LUMINĂ DIN LUMINĂ


Lumină din Lumină,
Coboară şi ne alină,
Aripi noi ne vom pune,
Viaţa veşnică-i în tine.

Lumină din Lumină,
Cerul iar ne-ntâmpină,
Cu Lumina lui Christos,
Chipul să ne fie luminos.

Din lumina sfÂNTÂ A Lui iISUS HRISTOS

Lumină din Lumină ...
Hai să cerem, hai să vină,
Să coboare şi pe Pământ,
Fiinţe mii în chip de sfânt,
Fiinţe vii din legământ!



PaŞte fericit! în luminÂ, pace, bucurie, armonie ...




duminică, 10 aprilie 2016

TOTUL SAU NIMIC


În Sufletul fiecăruia, Pacea să domnească,
Fie ca seminţele adevărului, să încolţească,
Precum mugurii, florile, pomii – înfloriţi ,
Din Viaţa-Dumnezeu, tot timpul călăuziţi,
Într-o oarecare măsură, – înlesniţi ,
Din fiinţa voastră ce-n curând, vreţi să deveniţi.

Un bun Gardian al acestui, – Pământ ,
Toţi Lucrătorii Luminii, să-şi ia avânt ,
Într-o lume nouă să păşiţi ,
Pe voi înşivă să vă depăşiţi,
În arte, poezii...sau ce vă doriţi,
Luaţi-vă curajul şi curând, ieşiţi ,
Cu ale voastre creaţii, cât de mici!

Că, –Buturuga mică răstoarnă carul mare,
Şi-această vorbă nu-i spusă la întâmplare!

************Suzi************



vineri, 1 aprilie 2016

EU SUNT CEL TREZIT


Eu sunt cel adormit,
Care s-a trezit …
Din lunga amorţeală,
Din negura vrăjeală!

A oblindelor străine,
Ce se plimbă pe la mine,
Prin ţărişoara mea ...
Un *peşte cu o stea*!

Acesta-i calificativul,
Pus de el, califul ...
Că bogăţiile noastre,
Au zburat spre zări albastre!

De la bravii noştri munţi,
Ce nu-s deloc cărunţi,
Doar cu aur, înveşmântaţi,
Că-i doar *lanţul din Carpaţi*!

Şi strămoşii ne tot cer, _
Să fim noi, cei din cer,
S-o iubim pe mama Gaia,
Soarele, ceaţa precum ploaia! 

Ne hrăneşte şi ne-ajută,
Să ne ridicăm din această brută,
Pâlcă neagră de covor …
Aşternută de secole, ca un maior!

Pe Pământ să nu mai fie,
Războaie şi-n bătălie …
Om să plece, om să vină,
Ca soldatul cel din mină!

Şi pe plaiul românesc,
Om la om să nu, cerşesc,
România-i vatra noastră,
În *Stea de Diamant* să crească!


Autor Suzi Mirea