ALBUL FULGILOR DE NEA

Albul fulgilor de nea,

Din cer stele tot venea …

Porţi deschise lacrimi varsă,

Prin zăpadă urme lasă ...

Albul fulgilor de nea,

Din văzduh se tot cernea,

Un copil mai culegea,

 Fulgii, în pălmuţe se topea.

Albul fulgilor de nea,

Pe omul de zăpadă ningea,

Un fular pictat uşor,

În roua de seară a stelelor.

Albul fulgilor de nea,

Un cer albastru nu era,

Doar mişcări prin aer sunt,

De steluţe duse, de vânt!

Albul fulgilor de nea,

Pe solul cald - se topea,

Trei copii în deal urcară, şi

Pe-o sanie-n jos coboară.

Pe covor de stele, noi călcăm,

În Albul fulgilor de nea, visăm,

Iarna de sărbători ne adunăm,

 Poveşti de amintiri, depănăm. 

Gânduri bune pentru anul ce vine,

Trecutul de-acum, e-o amintire,

Tot timpul suntem în desăvârşire!

Cum sania alunecă fără cai de pe coline,

Aşa-i şi viaţa, ia-o aşa cum vine …, ….!

Te poţi ridica, cu tot ce ai în tine,

Fără lacrimi şi suspine …

O voce-acum îmi spune:

Viaţa-i desfăsurată prin albume,

Sau prin micile filme …

Prin telefon, sau aparate de firme!

Peisaje şi munţi de zăpadă,

Pe sub deal şi peste stradă,

O noapte, o îngheaţă toată,

Alunecăm şi nu-i prima dată.

O Iarnă-n promenadă,

În toată ţara-i aşezată,

În Albul fulgilor de zăpadă,

Aşternută-n colţuri în livadă.

Cade fulgul de prin brad,

Când pe glob l-am aşezat,

O luminiţă, apărută-n sat,

Din astre s-a aplecat –

Vestind naşterea unui Împărat.

De-acum se ştie, şi stiţi şi voi,

Cel ce a călcat printre noi,

Un Mesia veşnic luminos,

În trup şi suflet, E Iisus Christos!

 Suzi Mirea