De curând m-am decis, să mă descriu,Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ...Prin voinţa divină a Lui Dumnezeu,De a mă ridica în prezenţa, EuLui meu.În Paraclisul Maicii Domnului, am insistat,Chiar dacă nu ştiam că-i adevărat ...Din cerul ce, totul se cronometrează,Ce faci în această viaţă? Inima-ţi vibrează?Elevă, la Facultatea Lui Dumnezeu,Cu toată elita Domnului, îngerească,Prin gândul meu, să poposească ...Nu credeam nimic din toate, astea,Mirarea mi-a fost, cât de mare-i, oasteaLui Dumnezeu, şi-a cerului albastru,Ce ne privesc de secole, milenii, la un astruNumit Pământ, planeta liberului cuvânt!Mai sunt şi altele, de adăugat ...Acum, vă las cu bine, că s-a înnoptat,Şi mâine de-o fi, aşa senin, pe-afară,Voi continua cu-o altă poezie, în finală –Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ...Acum, în aceste timpuri, să mă descriu!
marți, 26 iulie 2016
Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ...
vineri, 8 iulie 2016
„DOR NEBUN”
O, de-ai şti să vii, la poarta mea,
Tu „dor nebun”, ascultă-mi inima,
Şi vino! Când te chem, acum,
Călător să fii, prin al meu drum.
De-ai şti să cobori, în inima mea,
C-un „dor nebun”, aşa te vrea,
Rămâi o dar, nu pleca curând,
Iubirea sacră, din tine izvorând...
În floare albastră, de mult uitată.
Nu te-ndepărta, mi-e dor, de-o soartă,
Ce nu apare, şi se lasă, căutată,
Iubire sacră! Hai vino, de îndată!
Te-am regăsit, şi acum sunt fericit!
De-acum, nu mai sunt umbrit,
Pe „dor nebun”, tot căutând,
Ţi-i se scurse viaţa, la amor visând!
Autor Suzi Mirea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)