duminică, 20 decembrie 2015

CE MÂNDRUȚĂ ARE MOȘUL


Vara s-a cam dus,
Toamna e pe plus,
Ploaia bate în fereastră,
O zăpad-atinge-o creastă.

Și pe munte îl îmbracă,
Într-o haină elegantă,
Nici brazii, nu se-arată,
În verdele, ce îl poartă.

Câmpul e brăzdat în flori,
Fără miile de culori,
Steluțe argintii, dansează,
Tot câmpul, albul, îl invadează.

Și pe stradă și în curte,
Neaua vine pe sub munte,
Numai crivățul ce-o bate,
Viscolind-o-n altă parte.

Iarna-i tare îndrăgită,
În cadouri, e făurită,
Și cu Moșul Nicolae,
În ghetuțe, e hărmălaie.

De bomboane și ciocolate,
Pentru mame, copii,nepoate,
După aceea Moș Gerilă,
Poposește și-ntr-o vilă.

Pe la Muntele Cocoșul,
O vizită venită, de la Moșul,
Un flăcău primi o floare,
Chiar dacă-i zăpadă mare.

Moșul, o aduse cu săniuța,
Și plângea de udă batistuța,
Că-l pierduse pe făt-frumos,
Pe pârtie, pe deal în jos.

La gândul nou, de Anul Nou,
Primise-n dar, un alt fecior, cadou,
Și băiatul, cel cu viluța,
Se lăudă în tot satul, cu a sa mândruța!

Și în Seara de Ajun,
Sub Pomul de Crăciun,
Se lăsă, o liniște deplină,
Când magicul apare,
Ca o Lumină!

Din Cer de undeva – Se lăsă pe Inima amândurora!!!!


Autor Suzi Mirea



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu