Doar petale …

Doar petalele plutesc,

Le învârt, le ameţesc,

Vânt de primăVară,

Pe flori le doboară!

Doar petale se regăsesc,

Plecate-n univers ceresc,

Iar grădini, curăţate,

De flori vii, parfumate!

Doar petale mici pe jos,

Ating un sol, uşor ...

Când se scutură un nor,

În petale mii, venite-n zbor!

Din petale! Doar coboară!

Dăruite de natură ...

Iar prin cer, de pe-afară,

Pe pământ se află, iară!

Doar petale-acum şi mor,

Prin vântul, cel călător,

Doar petalele din vară,

Urcă-n zbor, colorând din nou –

Un cer pictat de micul curcubeu!

Autor Suzi Mirea

Dumnezeu ne iubeşte – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – V –

Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, în egală măsură,

A venit vremea, să ne trezim la adevărata făptură,

Ce zace-n noi, de mii de ani, ... tot ne rotim ...

Când prin cer, când, pe acest pământ, cel iubim,

Dar visul nostru este măreţ, să nu-l dezamăgim,

Să ne iubim mai mult fiinţa, ... şi s-o trezim ...

La viaţa noastră cea adevărată, până nu murim!

Sfârşit

Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – I – II - III - IV - V

Părintele Nostru – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – IV –

TATĂL, aşa cum v-am spus,

E tânăr şi n-are barbă ca de urs,

E Sfânt, cum n-ai mai văzut pe pământ,

Un chip luminat, cu plete albe, purtate-n vânt!

E TATĂL Nostru, şi-al tuturor,

Părintele Nostru, şi-al nevăzutelor,

Că mult mi-e drag, să-l mai revăd,

De m-ar primi, să-l rog, să-l văd!

Acum vă las şi trec la somn ...

Cine ştie, poate, revin c-un alt episod,

Când m-oi scula, şi nu mai dorm,

Mă pun pe scris, că singură m-am înscris,

În acest mare, maraton!

Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ... I - II - III - IV - V