A ştiut
dintotdeauna,
Că Soarele şi Luna,
Sunt aştrii - din viaţa
ei,
Stau de veghe
amândoi,
Sunt primii
întemeietori,
În fiinţa pe care o
adori!
Luna când merge la
culcare,
Vine şi o sărută de
plecare,
De se lasă surprinsă
de un vis,
Merge într-un cer
deschis.
Dimineaţa când, la
sculare,
O mângâie razele din
Soare,
Cântă, dansează şi învaţă,
Şi le scrie acum
de-o viaţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu