Am spus “la
revedere” tristeţii,
În fiecare zi a
dimineţii,
De la soare o rază
mă-nvioară,
Până la luna cea de
seară.
Somnul se strecoară
încet,
Şi m-a inclus într-un
vis măreţ,
Sunt şi prinţ şi
călăreţ,
Prin cer zbor, sunt
zâmbăreţ.
Dimineaţa spun “la
revedere” tristeţii,
Din blânda inimă din
visul tinereţii,
De prinţ voinic cu
armăsar persan,
Cu o prinţesă ce nu
aşteaptă,
şi un an!
Dimineaţa spun “la
revedere” prinţesei,
Ne întâlnim la
noapte în focul existenţei,
Împreuna să fim,
doar iubire dăruim,
Măcar în vis, să
ne-ntâlnim, să ne iubim!
Să ne regăsim şi în
realitate?
E mult prea
complicat şi e departe,
E un destin care ne
desparte,
Numai soarta ne
înmână de la spate!
AUTOR Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu