Omul, încă de la naştere,
Şi-a câştigat
dreptul la exprimare,
Din fiinţa dragă de
copil,
Ce nu exprimă a fi
umil.
În vreme când şi
trupul creşte,
Cu ale sale multe gânduri
diverse,
Uită de fiinţa sa de
copil subtil,
Ce vrea să se
manifeste şi este servil.
Când ajungem la bătrâneţe,
Ne dăm seama cu
tristeţe,
De anii care s-au
derulat,
Pe lângă noi s-au
strecurat.
Acum mai vrem o
tinereţe,
Să fim frumoşi la
bătrâneţe,
Voinici şi cu
gânduri de bunici,
Ce-am adunat de când
suntem aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu