Albul fulgilor de
nea,
Din cer stele tot
venea …
Porţi deschise lacrimi varsă,
Prin zăpadă urme lasă ...
Albul fulgilor de
nea,
Din văzduh se tot
cernea,
Un copil mai
culegea,
Fulgii, în pălmuţe
se topea.
Albul fulgilor de
nea,
Pe omul de zăpadă
ningea,
Un fular pictat
uşor,
În roua de seară a
stelelor.
Albul fulgilor de
nea,
Un cer albastru nu
era,
Doar mişcări prin
aer sunt,
De steluţe duse, de
vânt!
Albul fulgilor de
nea,
Pe solul cald - se
topea,
Trei copii în deal
urcară, şi
Pe-o sanie-n jos
coboară.
Pe covor de stele,
noi călcăm,
În Albul fulgilor de
nea, visăm,
Iarna de sărbători ne adunăm,
Poveşti de
amintiri, depănăm.
Gânduri bune pentru
anul ce vine,
Trecutul de-acum,
e-o amintire,
Tot timpul suntem în
desăvârşire!
Cum sania alunecă
fără cai de pe coline,
Aşa-i şi viaţa, ia-o
aşa cum vine …, ….!
Te poţi ridica, cu
tot ce ai în tine,
Fără lacrimi şi
suspine …
O voce-acum îmi
spune:
Viaţa-i desfăsurată
prin albume,
Sau prin micile
filme …
Prin telefon, sau
aparate de firme!
Peisaje şi munţi de
zăpadă,
Pe sub deal şi peste
stradă,
O noapte, o îngheaţă
toată,
Alunecăm şi nu-i
prima dată.
O Iarnă-n promenadă,
În toată ţara-i
aşezată,
În Albul fulgilor de
zăpadă,
Aşternută-n colţuri în
livadă.
Cade fulgul de prin
brad,
Când pe glob l-am
aşezat,
O luminiţă,
apărută-n sat,
Din astre s-a
aplecat –
Vestind naşterea
unui Împărat.
De-acum se ştie, şi
stiţi şi voi,
Cel ce a călcat
printre noi,
Un Mesia veşnic
luminos,
În trup şi suflet, E
Iisus Christos!
Suzi Mirea
