SĂ MĂ RIDIC ÎN PROFUNZIME

                         M-am sculat cu noaptea-n cap,

                         Să mai scriu un rând, un paragraf,

                         Să le trec acum, pe o hârtie,

                         Într-un vers mare, ele, să fie.

                         Glume, amintiri și sovăieli,

                         Mă distram azi precum și ieri,

                         O ființă măreață ce, eu sunt,

                         Am priceput și sunt mai tăcut.

                         Pe acest pământ am aterizat,

                         Sa-mi duc misiunea până la cap,

                         Să nu mai dau înapoi ca racul,

                         Eu merg înainte ca și tancul.

                         Să mă ridic în profunzime,

                         Să fiu în a cincea dimensiune,

                         Și dacă Tatăl meu dispune,

                         Să mă ridice de aici pe culme…

                         Voi învăță să fiu un far de lumină,

                         Ce strălucește și bine se combină,

                         Toate culorile, în flori se îmbină,

                         Într-o faimoasă lumină divină.

                         Verde - smarald și violet,

                         De-acum și albul e complet,

                         Să fie, în aura mea strălucitoare,

                         Ce se lansează până la un soare.

                         Să fiu eu, cea din Univers,

                         Să mă deschid și eu din mers,

                         Să am o viață mai frumoasă,

                         Liniștită, liberă și grandioasă.

                         Să fiu lumina de mai pot,

                         Tot timpul bat ca un clopot,

                         Să luminez întreg pământul,

                         Ca oamenii să-și ia avântul.

                         Acum, eu iți cer o înălțare,

                         Într-o ascensiune mai mare,

                         Să ajung acolo sus, mai sus,

                         Dacă merit și sunt dispus ...

                         Te rog , fii iertător cu mine,

                         Și  te rog să, nu-ți  fie rușine,

                         Că nu mă descurc prea bine,

                         Cu lumina ce vine spre mine.

                         Acum zâmbesc și e mai bine,

                         Nu vreau să stau în amorțire,

                         De vreme ce eu, m-am trezit,

                         Picură inima câte un pic, pic.

                         Se bucură, și e zâmbăreață ,

                         Își ia avântul și e măreață,

                         Și râde-n hohote, de-acum, 

                         Că a pornit pe drumul cel bun,
                         Dumnezeu i-a zâmbit, că-i bun!

MS